18 octombrie 2010

Data nu e titlu si nici relevanta, e un substitut pentru inspiratie.

Astazi, 18 octombrie 2010, am primit ceva in schimb. Poate la inceputul lumii chiar a fost un singur om si acum tot unul e.  Poate e Ymir, poate e doar omul meu de sticla. Fiind de sticla-esti ca si spart.

Noapte buna, noapte buna…

Macar tu te tii de cuvant; intr-un fel sau altul.

NU O SA APAS PE PUBLISH!

28 august 2010

Ziua asta are un singur nume, e tristă, plictisită, înaltă, lungă, lată, cu mulţi fraţi identici.

De ce să faci atâtea zile când nu ai cu ce le hrăni?

A treia clipă

Când merg pe stradă vara vreau să mă afund în asfalt şi să ajung să merg ca iarna prin zăpadă.

Păcat că nu poţi merge nicicând desculţ.

Ah, progresul are tocuri…

verzi?

Protected: A doua clipă

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Prima clipă

Fără întrebări retorice. Se întorc cu o viteză de două ori mai mare decât cea cu care au pornit.

Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă de clipă.   (O. Paler)

Ai privit vreodată un coş de gunoi?

E interesant.

un salut, doar.

Astazi, inca 9 August.

pe sub ape. la suprafata-valuri de hartie. si daca ploua.. se rup valurile.

si…

Promisiunea e promisiune.

Stau in cotul ce ma doare.

Astazi, 19 mai, sunt un privitor de ansamblu.  Au mai imbatranit niste ochi de cand nu i-am mai inchis ca sa privesc. Nu ma joc. Nu rad, iar de zambit nici nu se pune problema.

Iar sterg, iar acuz.

Nu mai pot. Nici nu stiu de ce am inceput, de ce am continuat. Dar e mai bine sa fii cert.

Si chiar daca nu intelege nimeni despre ce vorbesc, eu stiu. Si e de ajuns pentru mine. Nu mai am curajul si nici vointa sa ma fac inteleasa.

E ultima data.

Ultima.                                                                       si promit…                                                                 si am promis…

Soarele intra in bloc prin spate

E ATAT DE AMUZANT CA AM DAT “EDIT” DE CEL PUTIN 8 ORI LA ACEST POST, PANA CAND NU A MAI RAMAS NIMIC, INCAT rad.

sa pun o poza sa consolez multimea indurerata.

Dragă

Astazi 4 mai.

M-a ars soarele la figurat si apoi s-a facut dintr-o data racoare, intru intampinarea mea la iesirea mea din apartamentul izolat si cu rasuflare greoaie si calda. Dedic aceasta zi, desi probabil-mai-mult-ca-sigur nu am dreptul, moldovenilor si generatiei “trecute”. A.  si scrasnitului din dinti de frig pe 4 mai.

Maine 5 mai. Ma simt singura. Cred ca la talpi am o gaura neagra.  Poate mi s-a mutat centrul gravitational la talpi, s-a concentrat, a format o gaura neagra si absoarbe alter ego-urile mele de o perioada buna de timp.  Stiu si eu ce efort presupune sa sar sau sa urc scarile. Si mai ales…scarile.

Nu, mie nu mi-e frica de lift. E aproape inofensiv. Partea ofensiva e oglinda.

Cred ca a mai murit unul azi. Parca as naparli.

Si iata intrebarea: “De cate ori naparleste (in medie) un sarpe intr-o viata?”

Semnat,